Monthly Archives: March 2020

Te iert! Iartă-mă!

Ieri de dimineață, când încă mă trezeam, mi-a venit un gând: să fac un cadou celorlalți de ziua mea. Am stat mult să mă gândesc dacă și cum să scriu/ transmit acest gând, mai ales în perioada aceasta care trimite mai puternic la introspecție, analiză de sine, apropiere/ depărtare de ceilalți. Așa că, ceea ce vreau să transmit și cred că este valoros, mai ales în contextul incertitudinii în care ne aflăm, este să faci o alegere: să ierți o persoană din viața ta!

De ce să ierți?

Am aflat acum ceva timp de la soțul meu că străbunicii lui din partea mamei, care locuiau în nordul Moldovei, aveau un ritual. În fiecare duminică, înainte de a merge la biserică își spuneau “Marie, dacă ți-am greșit cu ceva, iartă-mă.”, iar străbunica răspundea “Te iert, Vasile” și viceversa. Mi s-a părut atât de puternic acest ritual și atât de simplu. O dovadă de iubire, simplă, autentică, constantă, nepretențioasă, plină de respect față de cel alături de care ai ales să crești în viața aceasta.

“Marie, dacă ți-am greșit cu ceva, iartă-mă. Te iert, Vasile.”

Săptămâna aceasta, în una dintre sesiunile de consiliere psihologică, necesare în cadrul masterului și pe care le-am susținut online, fata cu care lucram mi-a spus că iartă o persoană care a rupt legătura de tot cu ea. Am mers etapizat în procesul acesta de iertare, iar la final, după câteva lacrimi, a spus că s-a simțit mai ușoară făcând ordine în acea relație, împărțind corect responsabilitățile. Eu, de cealaltă parte, simțeam cum pielea mi se zbârlește, simțind autentice cuvintele ei.

Iertarea este o formă de iubire și încă una foarte puternică. A ierta nu înseamnă să ștergi cu buretele ce s-a întâmplat, ci să accepți întâmplarea.


“[…] iertarea […] nu este o capitulare. Este o decizie conștientă de a pune capăt resentimentelor”


Clarissa Estes, “Femei care alearga cu lupii”.

Pe cine să ierți?

Păi, în primul rând, prima persoană care ți-a venit în minte când ai citit “să ierți o persoană din viața ta”.

Iar dacă nu ți-a venit încă cineva în gând, vezi care este acea persoană pe care încă ești furioasă, o persoană cu care nu vrei să mai vorbești, poate chiar cea care te-a rănit cel mai mult. Poate fi cineva cu care nu ai mai luat de mult timp legătura, poate o persoană pe care tot timpul alegi să o judeci, deși poate nu o cunoști prea bine.

Dar, așa cum dădeam mai sus exemplul străbunicilor soțului meu, poți să alegi una dintre persoanele cu care îți petreci des timpul și pe care îl iei de bun: soțul/ soția, iubitul/ iubita, parinții, bunicii, prietenii, colegii etc.

Ți-aș zice că te vei simți și tu fizic ușurat, așa cum spuneam mai sus, dar depinde de autenticitatea intenției tale. Poate unii vor plânge, alții vor inspira și expira profund, iar alții vor simți o senzație de iubire.

  • 3 pași pentru a-ți pune în practică alegerea:
    1. Alege o persoană sau mai multe pe care să le ierți sau de la care să îți ceri iertare
    2. Spune în gând sau poate în față: “te iert”, “iartă-mă” sau poate chiar formula de mai sus a străbunicilor. Iartă pentru că atât au știu să facă, pentru că nu au știut mai mult. Sau pur și simplu iartă-i. Poți să spui chiar și ce te-a supărat, varsă puțin furia înainte, apoi iartă.
    3. Apoi iartă-te pe tine, că ai stat atât de mult timp supărat pe ce ți-a făcut persoana respectivă! Sau pentru că te critici prea tare. Unii oameni au tendința de a-i ierta pe ceilalți, însă lor aplică alte reguli.

Dacă nu ai posibilitatea să spui față în față, atunci închide ochii, ca și cum acea persoană ar fi în fața ta.

S-ar putea să nu poți face asta acum. Cum zice și Clarrisa Pinkola Estes în cartea Femei care alearga cu lupii: “iertarea are mai multe straturi, mai multe stadii”, nu este un act unic, deși poate cultura noastră pare a conduce către gândirea dihotomică “ori ai iertat, ori nu”. Ia-ți timp să vezi ce încă te împiedică din a ierta și ce ai mai avea nevoie pentru a face asta.

Dacă ai făcut exercițiul și a avut vreun rezultat de un anumit fel, te rog să îl împărtășești aici sau în privat!

Să avem o primăvară cu pace în suflet, în corp și în minte!

Spală vasele după fiecare masă

Durată citire: aprox. 5 min

Conform regulei “fă-ți în fiecare zi patul”, eu recomand “spală-ți vasele imediat ce ai mâncat”! Acest principiu vine la mine pentru că mi-e ușor să îmi fac patul dimineața, însă mai dificil este să spăl de fiecare dată vasele.

Când vorbim despre relații, mai ales de iubire, de multe ori auzim de la ceilalți întrebarea “și, ai closure?”. Adică ai închis relația? Să ai o inchidere? Adică ce înseamna asta? Adică de la momentul acela, ea să nu mai continue sau să nu mai continue sub forma respectivă. Adică să poți trece mai departe. Poate să mărturisești ce nu ai mărturisit până în acel moment. Poate să pleci cu o concluzie, să îți iei niște învățate. Poate chiar să îți ceri iertare. Neavând acea închidere, relația parcă plutește neterminată, atingând și relațiile viitoare, de iubire și nu numai.

Practic, plecând de la metafora cu care am început, vasele rămân încă murdare, poate ușor curățate de lacrimi. Însă, tot murdare rămân. Dar, știi foarte bine că, lăsând mult timp vasele murdare, e și mai greu ulterior să le speli. Mizeria se prinde mai puternic, se usucă chiar. Mai pui și alte vase peste, mizeria se amesteca și  rezultatul este că, în cele din urmă, îți ia mai mult timp să speli.

Așadar, spală-ți vasele de fiecare dată ce te-ai ridicat de la masă.

Spală-le și închide acțiunea, “mulțumind” vaselor că te-au susținut în timpul mesei. Desigur, curăță și masa. Fă asta ca prim exercițiu zilnic, dacă încă nu îl faci, pentru a-ți intra în rutină.  Ți-e greu încă să faci asta? Nu e problemă, ia-ți provocarea ca măcar 21 de zile (celebra regula). Vezi ce alte zone sau comportamente din viața ta se schimbă, pe măsura ce adopți acest comportament.

E important să închizi, ca mai apoi să poți deschide un alt capitol…

… cum s-ar zice în popor, să lași loc de “Bună ziua”. Însă nu doar față de celelalte persoane, ci față de tine în primul rând. Cum spuneam în timpul unui curs, să pui capacul murăturilor după ce le-ai făcut, ca să reziste peste iarnă.

Fie că este vorba despre programele cu adolescenții, în care la final susțin un discurs în public pentru a-și comunica viziunea (așa cum este ea), în fața familiei, prietenilor și colegilor. Cei care nu au fost prezenți la absolvire, ulterior au resimțit un gol și un sentiment de vină. Fie au dorit să se alăture ulterior echipei de organizare, fie le-a fost greu să țină legătura cu colegii alături de care legaseră prietenii frumoase.

Fie că este vorba despre un proiect la care ai început să lucrezi, însă l-ai abandonat pe parcurs. Parchează-l pe dreapta și vezi ce îți iei din acel proiect, astfel încât data viitoare când reîncepi pe acesta sau pe un altul, să poti face lucruri mai bine sau cel puțin diferit.

Fie că este vorba despre a preda un rol profesional mai departe. Nu te grăbi spre următorul rol, susține tranziția omului care urmeaza să ocupe fostul tău rol. Vezi ce ai de luat sau de învățat din acel fost rol, pe care poti să îl înflorești mai departe într-un rol nou – poate o mentalitate nouă, poate un alt fel de a aborda lucrurile.

Fie că este vorba despre o excursie sau o urcare pe munte, în care la final reflectezi ce ți-a adus, multumești naturii că te-a primit și pleci cu recunoștință în suflet.

Sigur, sunt multe povești pe care nu le-am închis, pe care le-am lăsat suspendate. Poate de aceea și acest scurt articol. Mi-ar fi fost bine, ca acele povești ce au ținut de relația cu alte persoane, să le închid față în față. Insă le-am închis prin conștientizare.

Tu ce povești ai pe care nu le-ai închis? Ce relații? Ce roluri profesionale sau personale? Ce intalniri, proiecte, excursii? Uneori, poate fi chiar o intalnire simpla cu un om intr-un magazine. Alteori poate fi o dispute cu un prieten, coleg sau poate chiar cineva din familie.

Începe această primăvară închizând ceva. Ce alegi să închizi chiar acum?

Fotografie preluată de aici.