Mai bun cu fiecare gând!
În urmă cu câțiva ani, la un curs dedicat adolescenților în Constanța, unul dintre participanți fusese foarte demotivat de activitatea în care fusese implicat. “Cum a fost?” “Groaznic!”. Mă speriasem puțin, dar îi vedeam pe colegii de echipă că nu aveau același facies supărat și erau ușor uimiți de reacția colegului. “Ce anume a fost groaznic?” “Oamenii ne-au refuzat!” În gândul meu, credeam că au fost mulți cei care îi refuzaseră în interviuri. În realitate, fuseseră doar 3 refuzuri din 15 persoane, restul de 12 răspunzând la întrebările acestora (fusese o activite practică de teren).
Anterior acestei activități, discutasem despre erorile de gândire la ziua dedicată mentalității. Prilej extrem de potrivit să ne întoarcem la ele. În cazul participantului de la curs, eroarea de gândire era generalizarea pripită, care reușise să îi modifice climatul interior sieși, dar și echipei din care făcea parte.
Eroarea lui a fost vizibilă într-un context educațional, cu posibilitatea de a fi scoasă în evidență, astfel încât toți cei de față să aibă ceva de învățat. Însă cei mai mulți dintre noi nu au ocazia asta, de a recunoaște, de a îndrepta. Un exemplu prin care mulți dintre cei care vor citi aceste cuvinte au trecut este acesta. Avem o zi relativ bună, cu întâmplări fericite sau fără vreo încărcătură emoțională puternică, dar spre finalul zilei se întâmplă ceva neplăcut și ne spunem în sinea noastră sau altora ca a fost o zi groaznica sau că “Mie întotdeauna îmi merge prost…”, repetand biasul cognitiv generalizarea pripita.
Vreo 180 de biasuri cognitive…
Dar biasurile cognitive sunt multe. Peste 180 la număr care intră insidios în limbajul nostru cotidian, uneori invizibile, producând rezultate pe care nu ni le dorim. Iată alte câteva exemple: gândirea de tip alb-negru, care este o gândire rigidă (“Nu poti să ai și bani și timp liber”, “În România nu se poate…”, “Daca nu esti cel mai bun, atunci nu ești nimic” etc.), limbajul emoțional („M-ai făcut să mă simt prost”, „M-ai făcut de rușine”, „Ar fi groaznic să rămân singur”) etc. (Briers, 2014).
Schemele noastre mentale sunt aici să ne ajute. Fac parte din procesul nostru de gândire și uneori ne ajută să luăm decizii rapid, să ajungem mai repede la niște concluzii sau ne construim o imagine de ansamblu. Totuși, atunci când gândurile sau schemele de gândire nu ne susțin, sunt dezadaptative și sunt asociate cu stări emoționale negative, ceea ce se întâmplă este că ne împiedică capacitatea de a lua decizii, de a avea relații sănătoase sau poate chiar de a prelua roluri de leadership.
Erorile de gândire și leadershipul personal
Dacă propriile noastre convingeri despre rolurile de leadership sunt precum “cei care ajung în frunte sigur au fraudat ei sistemul” sau “ma duc la scarbici sa nu zica sefu ceva” si altele similare, s-ar putea să găsesc toate motivele conștiente sau inconștiente tocmai ca să evit rolurile cu responsabilitate sau să devin conflictual cu cei care ocupă astfel de roluri. Mai mult, dacă ajung într-un astfel de rol, s-ar putea să am sentimentul că voi fi descoperit că nu sunt cel mai bun și să intru într-un proces de autosabotaj.
Tocmai de aceea în programele noastre punem mult accentul pe mentalitatea pe care o are individul și pe mentalitatea mai sănătoasă pe care acesta ar putea să o dobândească. Pe de o parte pentru ca participanții să devină mai buni în felul în care gândesc, să curețe farul interior. Pe de altă parte, în cazul liderilor sau celor care devin lideri să devină conștienți de importanța influenței propriei mentalități asupra celor pe care aceștia îi conduc. O schimbare, oricând de minoră ar fi, chiar și de 0,01%, poate să însemne schimbarea direcției spre altă zonă într-un timp mai îndelungat. Mai buni cu fiecare gând.
Briers, S. (2014). Terapia cognitiv comportamentala. Cum sa-ti imbunatatesti gandirea si viata prin Tcc. Editura All.
Articol apărut inițial pe site-ul Leaders.