Tag Archives: introspectie

Te iert! Iartă-mă!

Ieri de dimineață, când încă mă trezeam, mi-a venit un gând: să fac un cadou celorlalți de ziua mea. Am stat mult să mă gândesc dacă și cum să scriu/ transmit acest gând, mai ales în perioada aceasta care trimite mai puternic la introspecție, analiză de sine, apropiere/ depărtare de ceilalți. Așa că, ceea ce vreau să transmit și cred că este valoros, mai ales în contextul incertitudinii în care ne aflăm, este să faci o alegere: să ierți o persoană din viața ta!

De ce să ierți?

Am aflat acum ceva timp de la soțul meu că străbunicii lui din partea mamei, care locuiau în nordul Moldovei, aveau un ritual. În fiecare duminică, înainte de a merge la biserică își spuneau “Marie, dacă ți-am greșit cu ceva, iartă-mă.”, iar străbunica răspundea “Te iert, Vasile” și viceversa. Mi s-a părut atât de puternic acest ritual și atât de simplu. O dovadă de iubire, simplă, autentică, constantă, nepretențioasă, plină de respect față de cel alături de care ai ales să crești în viața aceasta.

“Marie, dacă ți-am greșit cu ceva, iartă-mă. Te iert, Vasile.”

Săptămâna aceasta, în una dintre sesiunile de consiliere psihologică, necesare în cadrul masterului și pe care le-am susținut online, fata cu care lucram mi-a spus că iartă o persoană care a rupt legătura de tot cu ea. Am mers etapizat în procesul acesta de iertare, iar la final, după câteva lacrimi, a spus că s-a simțit mai ușoară făcând ordine în acea relație, împărțind corect responsabilitățile. Eu, de cealaltă parte, simțeam cum pielea mi se zbârlește, simțind autentice cuvintele ei.

Iertarea este o formă de iubire și încă una foarte puternică. A ierta nu înseamnă să ștergi cu buretele ce s-a întâmplat, ci să accepți întâmplarea.


“[…] iertarea […] nu este o capitulare. Este o decizie conștientă de a pune capăt resentimentelor”


Clarissa Estes, “Femei care alearga cu lupii”.

Pe cine să ierți?

Păi, în primul rând, prima persoană care ți-a venit în minte când ai citit “să ierți o persoană din viața ta”.

Iar dacă nu ți-a venit încă cineva în gând, vezi care este acea persoană pe care încă ești furioasă, o persoană cu care nu vrei să mai vorbești, poate chiar cea care te-a rănit cel mai mult. Poate fi cineva cu care nu ai mai luat de mult timp legătura, poate o persoană pe care tot timpul alegi să o judeci, deși poate nu o cunoști prea bine.

Dar, așa cum dădeam mai sus exemplul străbunicilor soțului meu, poți să alegi una dintre persoanele cu care îți petreci des timpul și pe care îl iei de bun: soțul/ soția, iubitul/ iubita, parinții, bunicii, prietenii, colegii etc.

Ți-aș zice că te vei simți și tu fizic ușurat, așa cum spuneam mai sus, dar depinde de autenticitatea intenției tale. Poate unii vor plânge, alții vor inspira și expira profund, iar alții vor simți o senzație de iubire.

  • 3 pași pentru a-ți pune în practică alegerea:
    1. Alege o persoană sau mai multe pe care să le ierți sau de la care să îți ceri iertare
    2. Spune în gând sau poate în față: “te iert”, “iartă-mă” sau poate chiar formula de mai sus a străbunicilor. Iartă pentru că atât au știu să facă, pentru că nu au știut mai mult. Sau pur și simplu iartă-i. Poți să spui chiar și ce te-a supărat, varsă puțin furia înainte, apoi iartă.
    3. Apoi iartă-te pe tine, că ai stat atât de mult timp supărat pe ce ți-a făcut persoana respectivă! Sau pentru că te critici prea tare. Unii oameni au tendința de a-i ierta pe ceilalți, însă lor aplică alte reguli.

Dacă nu ai posibilitatea să spui față în față, atunci închide ochii, ca și cum acea persoană ar fi în fața ta.

S-ar putea să nu poți face asta acum. Cum zice și Clarrisa Pinkola Estes în cartea Femei care alearga cu lupii: “iertarea are mai multe straturi, mai multe stadii”, nu este un act unic, deși poate cultura noastră pare a conduce către gândirea dihotomică “ori ai iertat, ori nu”. Ia-ți timp să vezi ce încă te împiedică din a ierta și ce ai mai avea nevoie pentru a face asta.

Dacă ai făcut exercițiul și a avut vreun rezultat de un anumit fel, te rog să îl împărtășești aici sau în privat!

Să avem o primăvară cu pace în suflet, în corp și în minte!

Spre final de an cu multă RĂBDARE

Timp de citire: 5 min

Răbdarea nu înseamnă să înduri smerit, ci să ai vederea îndeajuns de ascuțită ca să te încrezi în dezlegarea din urmă a unei întâmplări. Ce înseamnă răbdarea? Înseamnă să te uiți la ghimpe și să vezi trandafirul, să privești noaptea și să vezi revărsatul de ziuă. Nerăbdarea înseamnă să ai o vedere atât de slabă, încât să nu fii în stare să zărești dezlegarea.

Cele 40 de legi ale iubirii, de Elif Shakaf

Aș zice că nu sunt o persoană foarte răbdătoare de felul meu, poate de la zodie, poate de la moștenirea genetică sau din familie, poate din dorința de a arde etape. Îmi dau seama că este o lecție pe care o învăț constant și mă bucur când constat că am mai căpătat o unitate de răbdare. Pentru că finalul de an aduce pentru multă lume și momente de reflecție, las aici câteva concluzii la care am ajuns:


  1. Nu te arunca din prima spre câștigurile imediate. Deși par atrăgătoare și îți dau un sentiment de încredere tocmai pentru că ai rezultate, este doar o iluzie. Încrederea înseamnă să crezi, fără să ai un rezultat palpabil.

Concluzia aceasta a pornit de la un boardgame pe care l-am jucat în această seară – Tumult Royale și de la care mi-a venit inspirația pentru acest text. Unul dintre principiile strategice pe care eu le-am utilizat în cadrul jocului a fost acela de a avea răbdare. Deși în primele runde părea că nu construiesc nimic, la următoarele am reușit să construiesc chiar castele – acestea aducând cele mai multe puncte în joc. Chiar dacă îți ia mai mult timp să construiești un castel (care implică mai multe resurse și mai multe runde), fii sârguincios.


  1. Răbdarea înseamnă gândire strategică. Este despre privirea pe termen lung. Adică despre a avea o viziune și a o urma. Se leagă perfect de prima concluzie.

Să construiești pe o fundație suficient de solidă, astfel încât să nu se dărâme la primul cutremur – în asta constă puterea răbdării.

Liderii sunt răbdători atunci când echipele lor încă nu sunt la acel nivel de înțelegere care să le facă performante. Au încredere că vor ajunge acolo, cu uneltele necesare.

Mamele sunt răbdătoare când copiii lor fac în mod repetat lucruri greșite sau nepotrivite, căci ele știu că este important ca ei să învețe pe pielea lor. Au în vedere rezultatul pe termen lung.


  1. Răbdarea este despre a fi în prezent. Viitorul încă nu s-a întâmplat. Trecutul nu poate fi schimbat. Ai răbdare să te bucuri și să observi ce îți oferă prezentul.

Dacă laptopul nu ți se deschide și vrei scrii, ia o foaie de hârtie și scrie. Lasă laptopul să se deschidă în ritmul lui. Chiar atunci când am deschis laptopul să scriu despre răbdare, acesta și-a continuat update-ul început de dimineață pentru încă o jumătate de oră. Am luat agenda și am așternut ideile principale acolo, fără să mă agit în vreun fel (mai fac uneori asta). Chiar m-am bucurat, căci îmi place să scriu de mână și parcă ideile vin mai fluid. În general, din comoditate, e mai ușor să scriu pe laptop.

De aici aș mai formula încă o concluzie 4.1: Nu forța! Lasă lucrurile să se întâmple în ritmul lor.

Unele lucruri încolțesc/ înfloresc/ se coc etc. doar într-un anumit sezon. Copiii au nevoie 9 luni pentru a se coace în burtica mămicilor lor. Puii de elefant au nevoie de peste 1 an și jumătate de gestație pentru a veni pe lume.

iedera

Lasă lucrurile să se întâmple la momentul potrivit.


  1. A avea răbdare (cel puțin la mine) este chestiune de exercițiu. Cultiv această atitudine fie prin urcatul pe munte, fie prin mersul cu mașina în traficul bucureștean, fie prin meditație, fie prin descoperirea acelor convingeri care mă fac să pierd înțelesul lui “orice lucru își are vremea lui” (Eclesiastul).

Răbdarea este autocontrol. Al emoțiilor, al dorințelor, al lumii interioare. În copilărie ne spunea mamaia “înfrânați-vă, maică” și noi râdeam. Nu simțeam atunci cu adevărat rezultatele comportamentelor noastre.


  1. Ai răbdare cu tine.

Uneori nu vei găsi soluția din prima. Dar este OK. Ai încercat cel puțin o variantă care a dat greș.

Ai răbdare cu tine. Asta înseamnă să te iubești și să te accepți chiar dacă uneori nu iei cele mai bune decizii.

De câte ori nu am avut răbdare cu mine, cu mintea mea, cu corpul meu, cu ritmul meu de evoluție.


  1. Ai răbdare cu celălalt.

Noi vedem lucrurile prin intermediul nivelului nostru de înțelegere. Fiecare vede cât știe. Când unul nu știe cât știm noi (sau mai bine zis cât credem noi că știm), nu ar trebui să judecăm.

Iubește persoana de lângă tine. Ai răbdare să descoperi și punctul celuilalt de vedere. S-ar putea să descoperi o nouă perspectivă. Poate mai bun[. Poate nu.


Momentele în care mi-am pierdut răbdarea erau momentele care cereau mai multă atenție decât altele. Răspunsuri la întrebări de introspecție de tipul celor de mai jos m-au ajutat să văd mai bine: Cum de mi-am pierdut răbdarea (flowul, ritmul, încrederea, iubirea, concentrarea, echilibrul etc.) în această situație? Ce nu am așezat încă în mine? Ce depinde de mine și ce nu? Ce pot să controlez și ce nu? Ce pot face diferit?

Cred că acolo unde îți pierzi răbdarea se află o piatră prețioasă a lumii tale interioare care are nevoie să fie descoperită.


La final de postare și final de an, te invit să îți faci o listă pe două coloane cu momente:

rabdare grafic

Din listă alege top 3 cele mai relevante momente din cele două coloane și observă-le. Ce alegi să transferi în noul an?